Buffy: The Vampire Slayer, o neașteptată bijuterie

Ultimele două săptămâni le-am petrecut majoritar trântit în pat la o clătită sau încolăcit în jurul spătarului de la scaun, de fiecare dată cu mintea afundată în ecranul laptopului, în universul fantastic al orășelului Sunnydale și al aventurilor lui Buffy Summers.
Știu de existența acestui serial de mult timp și îmi vine să mă bat singur că nu m-am convins mai repede să mă apuc de el. Eram conștient încă decând m-am îndrăgostit de Firefly că Joss Whedon este una dintre cele mai puternice forțe creatoare încă în viață, însă Buffy m-a convins de geniul remarcabil al acestuia.

De ce mi se pare Buffy: TVS o neașteptată operă de artă? În mare, pentru că este o operă de artă, cu toate că nu mă așteptam.

Ideea ce a stat la baza genezei serialului a fost sfidare stereotipului din filmele horror în care monștrii atacă fata drăguță, blondă și neajutorată ce umblă singură pe o străduță întunecată. Buffy Summers, jucată de fabuloasa Sarah M. Gellar, este drăguță, este blondă, dar nu este deloc neajutorată, iar dacă monștrii (în special vampirii) o văd noaptea pe o străduță întunecată ar face bine să dea bir cu fugiții. Nu este o domniță neajutorată, ea este prima linie de apărare a lumii împotriva forțelor răului. Astfel, Joss Whedon și-a lăsat sinapsele să zburde libere și a venit cu conceptul ce avea să ducă la un serial de șapte sezoane, iubit în toată lumea chiar și la douăzeci de ani de la premiera acestuia. Liceul, pentru foarte mulți dintre noi, este o experiență înfricoșătoare și dramatică ce pare părea a fi un film de groază. Ce-ar fi dacă chiar am transforma liceul într-o poveste literalmente de groază? Oh, cineva deja a făcut asta! Joss Whedon, în Buffy: TVS! Și odată cu absolvirea liceului de către personajele principale, jocul creativ al lui Whedon a continuat, prezentând de data asta problemele vieții. Dincolo de fațada friendly-horror a serialului, Buffy: TVS este un serial despre maturizare, ce tratează probleme general umane, prezentate uneori metaforic, alteori în mod explicit, probleme pe care toți le înfruntăm la un moment dat, cum ar fi timiditatea din liceu, găsirea unui scop în viață, intrarea la facultate, neintrarea la facultate, descoperirea orientării sexuale, primul loc de muncă, responsbilitatea, pierderea cuiva drag și așa mai departe.

Un alt aspect fabulos al serialului este meticulozitatea cu care sunt construite personajele și relațiile dintre ele. Orice alt serial, cel mai probabil, i-ar fi transformat pe noii prieteni ai lui Buffy în vânători profesioniști de vampiri în doar câteva episoade, eventual în urma unui montaj din care ar trebui să înțelegem că s-au antrenat intens. Ei bine, Joss Whedon și fantastica sa echipă de scenariști au avut grijă ca prietenii lui Buffy să evolueze lent, pe parcursul întregului serial, trecând atât prin perioade prospere și fericite, cât și prin perioade negre și sacrificii. Fiecare personaj are o identitate a sa, un fel specific de a vorbi și o poveste a sa. Buffy poate că este „aleasa”, dar nu ar fi nimic fără prietenii săi.
Tocmai datorită amplelor lor personalități, nu am să vorbesc despre fiecare personaj în parte ci doar am să-i menționez pe cei mai remarcabili: Rupert Giles (mentorul și îndrumătorul lui Buffy, jucat de onorabilul Anthony Head-Stewart), Willow Rosenberg (prietena cu remarcabile competențe digitale și magice, jucată de Alyson Hannigan), Xander Harris (care deși pare doar un element comic, se dovedește a fi cel mai înțelept dintre ei, mereu acolo să ajute cum poate, jucat de Nicholas Brendon), Angel (vampirul blestemat să aibă un suflet și care formează cel mai problematic cuplu din televiziune alături de Buffy, jucat de David Boreanaz) și Spike (vampirul cu o poveste mult prea amplă pentru a fi cuprinsă într-o paranteză, jucat într-un mod lipsit de cusur de James Marsters).

Plin de înțelesuri ascunse, niciodată plictisitor, capabil să trezească sentimente în inimile oricui și realizat cu măiestria unui geniu, Buffy: The Vampire Slayer este artă. Este o adevărată manifestare a artei, într-un loc total neașteptat și va rămâne cu siguranță în instoria televiziunii ca un mare triumf al calității asupra comercialității.

(A existat și un episod muzical, integrat perfect ❤ )

 

Acum nu-mi rămâne decât să citesc toate benzile desenate ce au dus mai departe povestea și să văd cele patru sezoane ale spin-off-ului bazat pe personajul lui Angel, așa că vă las.